Dar dacă totul ar fi doar un joc

În care el se face că trece

Eu mă fac că rămân,

Dar el rămâne pe loc

În timp ce eu lunec

După vechea lui lege

Sub cerul bătrân.

Cu stele legate-ntre ele prin linii

Formând sensuri fixe, desene

Pe care-anotimpurile lumii le schimbă

Rotindu-le-n hora tot mai stinsă-a luminii

Și le-anunță cu semne viclene

Verdictul secret în noua lui limbă.

Ba sunt, ba nu sunt, ba e joc, ba e vis

Nu-nțeleg nici ce-a fost, nici ce, poate, urmează

Speranța-i un biet paradis

Pierdut într-o metastază,

Dacă trec, voi mai fi,

Dacă trece dispar,

Numai el hotărăște:

Sub zodia mereu în zadar

A cozilor duble de pește.

Ca floarea tăiată

Cu petale-aripe

Ți-amintești cum cădeai

Printre clipe?

Și clipele cum

Se dădeau la o parte

Să te-ajute s-ajungi

În adâncul din carte,

Unde stelele moarte

Se transformă-n poeme

Și nu e târziu,

Și nu e devreme

Să pierzi veșnicia,

Să renunți și să ierți.

Ți-amintești întunericul

Dintre coperți?