„Ați văzut vreodată ochii unui copil bolnav? Gravitatea, tristețea, nemărginita uimire în fața durerii care se citește acolo? Asta este ceea ce am vrut întotdeauna să exprim în poezie.”

„Am visat întotdeauna un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală pictați cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți.”

„Se vorbește atât de mult, încât rostul poeziei a devenit acela de a restabili tăcerea.”

„Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze.”

Ultimele apariții

Poate poezia salva lumea?

Poate poezia salva lumea? 36 de interviuri cu Ana Blandiana Editura Humanitas, 2025   Dintre numeroasele interviuri acordate de Ana Blandiana în ultimii ani publicațiilor din străinătate, cele 36 reunite în acest volum decupează aceeași conștiință morală bine cunoscută publicului român, directă, limpede, chiar necruțătoare câteodată. Dincolo de convențiile specifice convorbirilor, răzbat aici ca niște […]

Referințe critice

Premii

Galeria foto