Suntem visați de cineva

Visat la rândul său

De altul

Care e visul unui vis

Anume.

Cuprinși de somn

Visăm și noi o lume

Sălbatec zvârcolită-n somn

Visând,

Verigă fragedă suntem

În șirul fără început

Ce nu se va sfârși

Nicicând,

Deși

Ar fi destul

Un singur țipăt

Puternic doar cât să poată trezi

Pe jumătate

Primul domn

De somn,

Pe cel care doarme

La temelia lumilor

Visate.

Să stau culcată-n zăpadă

Cu brațele larg desfăcute,

Închipuind o nespus de frumoasă

Cruce cuprinsă de somn

Dinadins,

Pe care doar îngerii ar merita

Să se răstignească

Pentru păcate făcute

În paradis.

Alb fără margini

Și liniște neîncepută,

Nori destrămați în flori

Troienindu-mă lin,

În timp ce lacrimi fierbinți

Se nasc sub pleoapele-nchise

Și-ngheață nainte de-a curge

Din vise.

Amin.